Clipe de fericire

Când noi, suporterii, vă aplaudăm, în acelaşi timp, visăm şi la un trofeu.

Daţi-ne voie să visăm cu ochii deschişi că după 31 de ani handbalul băcăuan ne va ajuta să ne simţim câştigători alături de voi. Aveţi şanse mari să scrieţi o pagină importantă în istoria sportului băcăuan şi nunumai. Sunt sigur că e dorinţă şi a voastră, dar pentru noi e şi o împlinire.

Poate visăm prea mult. Ucrainienii au arătat precum o echipă din liga a doua din România sau poate aţi jucat voi aşa cum ar trebui să o faceţi mereu.

Felicitari ! Felicitari pentru că aţi jucat cu inimă de învingători. O victorie la 13 goluri diferenţă, care în mod normal ne face să credem că sunteţi ca şi calificaţi în sferturile de finală.. Nu ştiu cât realizaţi domnilor jucători, dar suporterii ăştia pe care îi vedeţi mereu în tribune sunt suporteri adevăraţi şi ţin la această echipă. Să nu îi dezamăgiţi !

Atunci când aveţi meci pe teren propriu e sărbătaore în Bacău. Nu contează că e miercuri sau duminică, fie ea şi Valentines Day, cu mic uc mare, cu soţie, cu soacră, cu duşman, cu prieten sunt prezenţi în sală. Aproape 1.800 de suporteri şi-au făcut timp să vină să vă încurajeze. Uni s-au cerat cu iubitele pentru a fi alături de voi, alţi au venit împreună cu ele, iar alţii şi-au sacrificat două ore din duminica lor.

A fost sărbătoare de trei ori, dar cel mai frumos a fost atunci când în Sala Sporturilor s-a strigat România, România. Numele ţărişoarei noastre s-a făcut auzit din Ucraina până în Slovacia. (ţara de origine a arbitrilor). Un suporter extraordinar, pe care îl văd la fiecare meci, în acelaşi loc, a fluturat pe toată durata partidei „un mic steag tricolor”. Era singurul din sală care o făcea.

Am văzut şi multe zambete în sală. Printre suporteri, dar şi pe teren. Chike Osita Onyejekwe şi-a ridicat pomeţii şi a făcut loc unui zâmbet de care uitase de ceva timp. Un jucător cu adevărat talentat, o panteră care sare peste semicerc cu atâta eleganţă şi muşcă  din adversar cu o forţă uluitoare. E bun tare, dar va fi greu pentru Ştiinţa să-l mai ţină. Constănţenii îl vor neapărat, abia au renunţat la el în iarnă, dar în vară nu cred că âl vpr mai scăpa mai ales că îşi va încheia contractul cu Ştiinţa.

Până şi Otto Heel a zâmbit.  Frumos sentiment, nu aşa domnilor jucători şi antrenori. De ce nu o faceţi meci de meci ? Şi o dată cu voi  să o putem face şi noi. De ce să aruncăm de la 7 metri ca şi cum am fi la antrenamente şi am încerca să-i demosntrăm coechiperului din poartă că am mai învăţat o nouă şmechierie ?

Frumos meci, deşi la un moment dar v-aţi pierdut, dar aţi revenit şi asat e cel mai important.  Aţi dovedit mult caracter şi profesionalism. Primul gol al partidei a fost marcat de ucraineanul nostru – adoptat de Bacău – Evgeniy Gurkovskiy, al doilea de rusul Bacăului – Igor Moskalenko. поздравления  (Felicitări). Ucrainieni sunt slabi pana si echipamentul lor arata ca sunt din alta perioada a handbalului.

Şi Rareş Păunică e un jucător talentat. Ştie handbal, dar trebuie pus în valoare. Mi-a plăcut îndeosebi aruncarea lui din minutul 40, când a desfăcut palsa porţii ucrainiene, iar oficialul Ocheană a fost nevoit să fugă de la pupitru şi pună la loc ochiurile plasei.

Martin Prcahar, un jucător care îţi transmite o stare de ţi se face pielea de găină atunci când dă tonul spectatorilor la încurajări. Îl simţi aproape de tine. Nu e doar un jucător pur şi simplu, ci unul cu suflet şi care suferă mult pentru Bacău. E ceh, nu e român. La meciul cu Motor Zaporoje a reuşit să provoace şi câteva valuri în tribune. La cel din finala Chalange Cup va provoca cu siguranţă un adevărat tsunami.

Nu vrem să vă periem, alţi au calităţii „lingirine”, ca să citez un clasic în viaţă. Se ştiu ei prea bine că le curg balele peste acest fenomen apropiat din păcate omului de orice fel.

Cătălin Cojocaru